mercoledì 3 agosto 2011

E ora...


E ora cu cci parra cu Tatò
sutta l'arvulu
caricu di pampini
cu suli ca abbruccia lu tirrenu
e lu zappuni stancu di zappari


cumpagni la cicala ca grida
ai quattru venti
e lu silenziu ca lacera
li timpani


E ora cu cci parra cu Tatò
doppu lu ventu
ca spazzatu via
ddu Cinccinatu
di l'ultima ura
tincennu di scuru
la jurnata.
Giuseppe Romano
5/11/2004 - A Saro che mi fu faro nella vita


1 commento:

rita ha detto...

Sono legatissima a questa poesia e ti ringrazio tantissimo per averla pubblicata. Ti voglio bene.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...